NOR, norim.1. Formație atmosferică prezentând o masă densă de vapori de apă sau de cristale de gheață, care, în anumite condiții, poate genera precipitații.
CER2,ceruri, s. n. 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică; boltă cerească, firmament.
NEBULOÁSĂs.f. Acumulare de materie sau de pulbere cosmică în univers, difuză și obscură, cu forme de dimensiuni instabile; aglomerare de stele formând o lumină difuză pe bolta cerească.
GALAXÍE,galaxii, s. f. Fiecare dintre sistemele de aștri din univers comparabile ca dimensiuni și aspect cu Calea-Laptelui (din care face parte sistemul solar).
COMÉTĂ,comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-un nucleu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coadă.
ASTEROÍD (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale căror orbite se află, în general, între orbitele planetelor Marte și Jupiter. Nu pot fi văzuți cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km.
Pînă în prezent au fost descoperiți c. 2.500. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta ș.a.);