RACHÉTĂ1 ~e f. 1. Vehicul, fără dispozitive de planare, propulsat de un motor cu reacție.
~ cosmică - vehicul spațial fusiform, care servește la plasarea pe orbită a unui obiect spațial (satelit, stație interplanetară etc.).
Friday 22 October 2010
Nor
NOR, nori m. 1. Formație atmosferică prezentând o masă densă de vapori de apă sau de cristale de gheață, care, în anumite condiții, poate genera precipitații.
Cer
CER2, ceruri, s. n. 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică; boltă cerească, firmament.
Nebuloasa
NEBULOÁSĂ s.f. Acumulare de materie sau de pulbere cosmică în univers, difuză și obscură, cu forme de dimensiuni instabile; aglomerare de stele formând o lumină difuză pe bolta cerească.
Galaxie
GALAXÍE, galaxii, s. f. Fiecare dintre sistemele de aștri din univers comparabile ca dimensiuni și aspect cu Calea-Laptelui (din care face parte sistemul solar).
Cometa
COMÉTĂ, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-un nucleu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coadă.
Asteroid
ASTEROÍD (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale căror orbite se află, în general, între orbitele planetelor Marte și Jupiter. Nu pot fi văzuți cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km.
Pînă în prezent au fost descoperiți c. 2.500. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta ș.a.);
Primul descoperit a fost Ceres în 1801.
Pamant
PĂMẤNT, pământuri, s. n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni;
2. Planetă din sistemul solar pe care a apărut și se dezvoltă viața.
.jpg)
.jpg)
Aurora boreala
AURÓRĂ, aurore, s. f. 1. Auroră polară (boreală sau australă) = lumină difuză, roșie sau verde, care colorează cerul în timpul nopții, în anumite perioade, în regiunile polare.
Stele
STEA, stele, s. f. 1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr-o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată;
2. Sens curent: orice corp ceresc (cu excepția Lunii) care strălucește noaptea pe bolta cerească.
Luna
LÚNĂ, (I 3, II) luni, s. f. 1. Astru, satelit al Pământului, care se învârtește în jurul acestuia și pe care îl luminează în timpul nopții.
Lună nouă = momentul în care Luna este în conjuncție cu Soarele, când se vede o mică porțiune din suprafața sa iluminată de acesta; înfățișarea Lunii în acest moment; crai-nou.
Lună plină = momentul în care Luna este în opoziție cu Soarele și i se vede întregul disc iluminat de soare; Luna văzută în întregime.
Soare
SOÁRE, (2) sori, s. m. 1. Corp ceresc principal al sistemului nostru planetar, incandescent și luminos, în jurul căruia gravitează și se învârtesc pământul și celelalte planete ale sistemului.
Subscribe to:
Posts (Atom)